Aspru, moldovenesc

Moldova. Ah, Moldova!… Pare că-i păcat de la Dumnezeu să grăiești despre bucatele Măriei-sale Moldova fără s-amintești și de borșul dârz plăsmuit cu-atâta cucernicie pe-aceste plaiuri.

i

Borșurile – finețuri acrite Borșurile – finețuri acrite

i

O minunăție a țărilor slave din estul Europei, borșul a crescut odată cu Moldova. Întrucâtva lesne de făcut, dar greu de făcut bine, el desăvârșește din moși-strămoși bucatele, chipul și sănătatea gospodarilor locului. Din nefericire, în restul României nu s-a bucurat de mare trecere și nu i-a venit încă sorocul nici după atâtea sute de ani. Dară poate paginile ce vor să vie să schimbe lucrul acesta nedrept, dimpreună cu licoarea fermecată plămădită pe plaiuri tecucene.

Din natură, de pe câmpuri…

…în putinile meșteșugarilor pricepuți…

…și-apoi la tine-n farfurie.

Ca-n moși-strămoși Ca-n moși-strămoși

i
De borșul pe care-l facem noi acum, pasămite s-or bucurat și mințile de samă ale Moldovei: Creangă, Eminescu, Sadoveanu… ș-apăi nici domnitorii nu credem să se fi dat în lături de la un borș sadea. Ba chiar borșul o fi fost bunăoară un emisar la fel de bun al țării Moldovei precum scriitura lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae. Poate, însă, că pentru altă teapă de oameni.

De poftă și jind De poftă și jind

i